Versuri: sortile

In intuneric unii dau vina pe destin
caci le intinde firu‘ incalcit sau lin
fiu de taran sau sau rege
pot deveni oricare in timp ce timpu‘ trece
rece uneori viata venind ca valu’
ma izbeste t-t-tare precum copita calu’
iar destinu‘ pe o falsa pista
ma plimba sa imi spuna ca alegeri nu exista
ca drumu‘ meu ar fi deja prescris
si nu conteaza ce decid cat timp respir
unu‘ si-altul, gata sa faca saltu‘
intre nastere si moarte-si fura cozonacu’
poate, poate, te-oi alege cu ceva
cand e vinovat destinu‘ nu e vina mea
boier, cu fullu-n frigider
si slugile la munca pe santier
retezat de tron intr-o secunda
c-asa i-a fost soarta - o profunda
urlaaaa, urla egou‘
destinu crapa si se inmoaie ou‘

cine alege pentru mine eu sau soarta?
dau yo din picioare sau mi se misca harta?
le-a fost scrisa moartea persilor la Sparta?
si-oracolu’ imi scrie mie un cec spre Jakarta?

in intuneric sau lumina
soarta mi-a pictat deja calea pe retina
se invarte, sa se-nfrupte, nu se opreste
sa-mi spuna ca un zar ma defineste
e-un dans, aah, mutarea la șah
mi-e prescrisa de destin deja ca muzica lu’ Bach?
firul subțire se rupe-n abis,
dar mă ridic? decad? ma ridic? mi-e scris?
crezi ca destinu face iarba sa rasara?
a fi sau a nu fi ciuperca sau secara
binele de rau cum se separa
cand totu-i scris deja ca Visu’ unei nopti de vara?
urla, urla egou‘
destinu crapa si se inmoaie bou‘
retetezat de tron intr-o secunda
c-asa i-a fost soarta - o profunda