Versuri: Asumă-ți băiețeala

Strofa 1:
Trag aer dens, ieșit din context
Scriu strofa asta, mintea să mi-o golesc,
Probleme nu le ocolesc,
Ele vin după cash,
Nu poți să ne păcălești, staru’ pulii mele pe preș.
Vezi din casă povești scrise din ce alții trăiesc,
Nu te potrivești, te împotrivești și după ciupești.
Am dat fise pentru vise fără să ațipesc,
Merg prin București unde-i mai greu ca să nu plutești.
Vezi unde poftești,
Unde te oprești, singur te contești.
Asta nu-i contest, sinele-l cresc, e un pic mai complex.
Nu scuip fără sens, ascut, privesc și după țintesc,
Trag cu frații lângă să plusez, să fie consens.
Zi cam câte zile să trag, să vindece stres,
Și cum s-așez ce am în cap să concluzionez?
Nu-ți mai arde de prăjeală atunci când bagi în exces,
Singur am ales,
Muzica asta pân’ la deces.
Când refulezi,
E mai greu să te recuperezi.
Decupezi aspecte ce odată te-au făcut să crezi,
Nu-mi mai pun sufletu’ ca să zică că-i denigrez.
Singur debitez și le pictez, tu să nu-mi dictezi!

Refren:
Vrei schimbarea, dar tre’ să-ntreții starea,
Visarea, simți calea, minți, valea!
Asumă-ți băiețeala,
Să umblu pe stradă, nu m-a învățat școala.

Vrei schimbarea, dar tre’ să-ntreții starea,
Visarea, simți calea, minți, valea!
Asumă-ți băiețeala,
Să umblu pe stradă, nu m-a învățat școala.

Strofa 2:
N-ați ieșit din coteț, Nu scriu strofa simplă, simte filmu’ să-l descifrezi!
Pozitiv și asta ca să manifest, de ce încă te calicești?
O luați încă pe 50 și nici măcar nu-s întregi.
Fumează mult, multe n-o să-ți amintești,
Arunci frustrâri în exterior, parcă-n oglindă privești.
Ai venit aici să negi ca să te privim cum pleci,
Îs ca un împrumut când îți plătești marfa pe caiet.
Nu am fost, nu, și nu vom fi vreodată colegi,
Nu-mi mai fac capu’ terci, d-asta stau ferit de melci.
Vremea-i schimbătoare la fel ca orice temperament,
Afectat neuronal și emoțional permanent.
Scriu volumu’ doi, de zici că scriu într-un pergament,
N-am fost, bro, atent, și asta din alte considerente.
Adun clipe, momente, să mă auzi cum rup la concerte,
Nu pentru-un teanc de monede, ci pentru oameni ce speră.
Nu-nțelegi și mă disperă, mi-ai cerut și socoteala,
Un rechin între delfini, deci nu mă atrage momeala.
Așa că...

Refren:
Asumă-ți băiețeala,
Să umblu pe stradă, nu m-a învățat școala.
Vrei schimbarea, dar tre’ să-ntreții starea,
Visarea, simți calea, minți, valea!
Asumă-ți băiețeala,
Să umblu pe stradă, nu m-a învățat școala.