Versuri: O floare creşte şi-n gunoi

Strofa 1 (Bogdan Zloteanu):
Am învățat că oamenii sunt trecători
Și când va fi nevoie tot tu tre’ să tragi de sfori;
Pentru că e un beci în care tot cobori…
Acolo unde mori și învii de atâtea ori.
Adevarul e minciună, iubire e trădare
Respectul e pe bani, frăția e trecătoare
Vei culege doar durere în loc de alinare
Dacă alegi să calci pământul unde poți planta o floare!
Mamă uite mă acum ca reușesc
Vreau să vă mulțumesc și să vă spun ca vă iubesc
Am alergat o viață, drumul meu pe contrasens
A venit și timpul meu să mă realizez
Am învățat ca după soare vin și ploi
Am o fată frumoasă, batem drumul ăsta în doi
Și în caz ca nu știați, asta este pentru voi
Să nu uitați c-o floare poate crește și în gunoi!

Refren (Bogdan Zloteanu):
Oricât aș vrea să pot să
Nu ardă ca o torță…
Inima mea nu se stinge în ploi.
Nu poate nicio forță,
Să mă oprească n-o să
Stopeze o floare să crească în gunoi!

Strofa 2 (Vizante):
Oamenii cu care am interacționat,
M-au învățat cu timpul când trebuie să mă retrag;
Ca nu e locul meu la masa lor și am plecat
Ăștia vor doar să mă sape, i-am văzut cum m-au scanat!
Mâna pe bere, dar cu gândul la ce învârți,
Cum ai făcut de reușești să faci bani mulți
Ca ei le știu pe toate dar când e să îi înfrunți
Zici ca s-au mutat cu toți cat mai departe în munți…
Femei geană, vor să îți facă reclamă,
Haine de forma nu de firmă și în geanta
Doar șervețele și pe fața lor vezi teama
Ca dacă nu reușesc trebuie să sape după faima.
Mâna lui Dumnezeu îți aranjează străzile
Tu doar trebuie să încerci să eviți cat poți brigăzile,
Nimic din tot ce vezi nu e real și nu-i al tău
Poate doar un singur lucru, credința în Dumnezeu.

Refren (Bogdan Zloteanu):
Oricât aș vrea să pot să
Nu ardă ca o torță…
Inima mea nu se stinge în ploi.
Nu poate nicio forță,
Să mă oprească n-o să
Stopeze o floare să crească în gunoi!