Versuri: Te-au mințit

Strofa 1 (Vlad Dobrescu):
Uh, yeah
Lumea asta-i o bombă cu ceas care ticăie
Că lumea se-ndreaptă grăbită spre nicăieri
Astăzi deja obosit de ieri
Dar dacă te-oprești, viitorul devine nesigur
Sacrifică-ți timpul să pozezi nimicuri
Un filtru pe poze-ți modifică trupul și chipul
Și ca să fii-n grafic ți-iei și-o casă-n rate
Și-o mașină-n care să stai confortabil
Cu ceilalți în trafic, blocați în Babilon
Mulți își descarcă frustrarea pe stadion
Și alte distracții, au și un scop?
De la ce tre' să fim distrași nonstop?
Să fie că viața ne trece
Pe lângă, și nimeni de fapt n-o trăiește?
Când zilelе seamănă toate perfеct
Când încep și se termină-n coadă de pește
Așa: cinci zile bei cafea ca s-ajungi la servici
Și două zile alcool ca să uiți de-alea cinci
Și discursul în ultimul timp pare scris
Să te facă să te simți vinovat că exiști
N-au garduri cu sârmă ghimpată, i-un alt sistem
Chiar prizonierii sunt gardieni
Și nu se vede nicio gratie
Că ți-ar da idei dup-aia să vrei să scapi din el
Te iau de mic când profesorii-n școală
Dresează papagali și-ți omoară orice idee originală
Care-ți vine-n cap, da' știi ce-i grav?
În curând nu va mai fi nevoie nici de sclavi...
Și-o să zici:

Refren (Vlad Dobrescu):
M-au mințit c-o să-mi fie bine mai târziu
Și i-am crezut, cât timp a trecut nici nu mai știu
Cât am răbdat, m-am luptat și-am zis înc-un pic
Dar m-am trezit că n-am nimic și-acum nu mai e timp

M-au mințit c-o să-mi fie bine mai târziu
Și i-am crezut, cât timp a trecut nici nu mai știu
Cât am răbdat, m-am luptat și-am zis înc-un pic
Dar m-am trezit că n-am nimic și-acum nu mai e timp

Strofa 2 (Faust):
Așchia nu sare prea departe de pom
Știi că nu trebuie să omori un om de tot ca să omori un om
Că ăștia vor să țină astă nație-n comă
Clar că o să obțină doar senzație de vomă
Te vom crede o iotă, că deja e la modu'
În care aleargă în desene struțu și coiotu
Prin Looney Tunes, unii nu-s gata s-accepte
Cum un impuls creează o avalanșă de pietre
Da-s mulți ipocriți în aria asta
Schimbă fețele, parcă-s Arya Stark
Dar rămân cu unul la viață dacă banii au
Parcă degeaba munci unii dacă alții n-ar sta
N-au un flyer cu "votează" că vor fraieri noi
Să mai cadă-n pradă drept fiare până devenim fiare noi
Vreau să respir, să mă exprim, dar nu cred c-am voie
Fără să-ntreb înainte și să am de plătit apoi
Că vor bani mulți, dar mulți nu-nțeleg
Că la un moment dat când mor
Pleacă, bă, și de-i îmbracă-n aur
După ce-au tărit o viață printre laude și laur
Și-au luat strai atât de cir, zici că-am călări un taur
Pe boabe și cox, dă pumnale și-un box
Să merg peste ei? Mai bine nu, care-i și prost
Că orice reacție costă
Și compară-i pe toți, toți
Să nu te mire că le-aș da carne și-n post

Refren (Vlad Dobrescu):
M-au mințit c-o să-mi fie bine mai târziu
Și i-am crezut, cât timp a trecut nici nu mai știu
Cât am răbdat, m-am luptat și-am zis înc-un pic
Dar m-am trezit că n-am nimic și-acum nu mai e timp

M-au mințit c-o să-mi fie bine mai târziu
Și i-am crezut, cât timp a trecut nici nu mai știu
Cât am răbdat, m-am luptat și-am zis înc-un pic
Dar m-am trezit că n-am nimic și-acum nu mai e timp

Outro (Faust):
Minciunile lor presărate-s glume nesărate, d-aia ne duc cu zăhărelul
Normal că se feresc s-arate ce vor că-s arate sau ar provoca un cutremur
Sau ar avea soarta lui Cezar și-aici nu vorbim de salate, ci vremuri în care
O mișcare greșită-i o piesă de domino ce-ar domina un imperiu, yeah