Vlad Dobrescu - Nimic pe lumea asta (Versuri)


Vlad Dobrescu - Nimic pe lumea asta (Versuri)
Vlad Dobrescu - Nimic pe lumea asta (Piesa Oficiala) - (Visualizer)
Vlad Dobrescu - Fiare noi (Album 2024)

Strofa 1:
Veghez trupu' ăsta în care nu mai locuiește nimeni
Afară ceru' pare că râde de mine, cât de senin e
Da' simt că mă vindec dacă-l privesc, că zbor direct cu amintirile
În vremuri simple, când grijile erau puține
Mă simțeam în varful lumii stând sus, pe umerii lu' tata
D-acum mama plânge pe umărul meu și strigă-n zadar
Sunt bărbat acum, deci gata
Trebuie să-i ofer echilibrul
Da' mă simt nepregătit să-nfrunt realitatea de unu' singur
Lucrurile apar mai clare, văzute în rеtrovizoare
Văd unde am greșit, da' nu mai pot să mai dau înapoi și doarе
Că ne-a dat tot ce-avea să ajungem unde suntem
Și tot ce-am fost eu în stare să-i dau inapoi e o cruce de lemn
Știu cum poți să clădești de pe ambele maluri
Dar veneam din alte vremuri și aveam cu totu' alte valori
Nu era de acord cu atracția mea către viața de stradă
Aveam un plan, da' nu i-l spuneam că nu credeam c-o să-l înțeleagă
Speram doar să apuce să vadă ce-a vazut o lume întreagă
Da' pană m-am ridicat eu, el nu mai putea să meargă
Frate-miu-i cap de familie, are nevastă și-un băiat
Îl cheamă tot Vlad, eu, tot ce-am realizat e muzica asta
Și multi zic c-asta compensează, dar eu nu cred
Altfel nu pot să-mi explic de ce simt golu' ăsta-n suflet
Și nimic nu poa' să-l umple, toți ne ducem crucea proprie
Eu încerc să nu mai alung pe oricine îndrăznește să se apropie
Că tovarăși apar pe drum, cât împart un scop comun
Da' familia-i singura care-o sa rămană acolo, oricum
Și vreau să construiesc la randul meu una, da' nu mă simt gata
Probabil deabia atunci o să-nțeleg cum a fost să fii tata
Și poate după ce-mi termin și eu misiunea pe Pământ
O să urmeze și un afterparty, la care-s invitat să cant
Și el o să stea-n primu' rând în sfârșit, mândru de fii-su
Care n-a ascultat de nimeni și-a facut să se-ntample visul
Nu-i nimic pe lumea asta mai greu
Decât să accept că-i ultima oară când îl mai vad pe tatăl meu
Și nu-i nimic pe lumea asta mai trist
Decât că n-am mai apucat să-i zic "Îți mulțumesc că exist!"
Da' nu-i nimic pe lumea asta rămas
De făcut decât să-mi duc regretu-n suflet până-n ultimu' ceas
Încă sper c-o să ne revedem o dată
Așa că nu-i nimic, doar pe lumea asta-ți zic: "Adio, tată..."

Trimiteți un comentariu