Versuri: Colind Mormăit

S-o sculat mai anu’ bădica Traianu’
Ca să-nhame calul, ca să are dealul
Peste arealul meu

Iarna-i căldurică, nu prea mi-e somnică
Am ieşit afară să mă uit cum ară
M-o văzut şi-o zâs văleu!

Calu’ prins în ham parcă-i un salam
O zvârlit Traianu’ ca pe bolovanu’
Şi-o ajus la mine-n dinţi

Şi-amu ţara toată stă surescitată
Ţipă şi se-aburcă să ne ia la furcă
Că de ce n-am fost cuminţi.

Ş-acuma tre să mor, mor, mor, mor, mor
Să mor pentru popor, mor, mor, mor, mor
Că sub clar de lună culoarea brună
E foarte foarte bună pentru vânător

Da’ dacă-mi pun fular nu mor, nu mor, nu mor, nu mor
Mă fac urs polar nu mor, nu mor, nu mor, nu mor
Că-n cartea de istorie ăla cu albeaţă
Rămâne plin de glorie
Şi foarte plin de viaţă.

Acuma mi-e somnică da' nu dorm de frică
Că la hibernare pădurea dispare
Nu ştii ce găseşti în loc

Sus îi ceru-albastru, jos îi tot cadastru
Şi vine cohorta şi-mi astupă borta
Şi deasupra pune bloc

Voi vreţi răzbunare da’ hai la împăcare
Şi colaborare pentru o ţară-n care
Eu trăieşti şi tu trăieşti

Că nu vrem toţi pomană amerindiană
Să vină boierii, să ne ‘zvârle meri
În sanctuarul din Zărneşti.