Versuri

Strofa 1:
Aș vrea să văd Islanda, insulele Feroe,
Chișinău recheavii, la Londra o escală,
Mă regăsesc în ninsori și ploi,
Și piesa asta e o călătorie internațională
Într-un oficiu, etajul 104, în Shanghai,
Un manager se bucură că o crescut vânzările
Într-un bazin pe acoperiș, în Dubai
Lenusic își filmează pentru instagram mișcările
Un japonez se bucură, s-a eftinit orezul
71 ani serbează Met cu chakra in borte
Liliacul în rolă, că-i pofticios chinezul
Când nu găsesc o rimă, mai scriu și niște șotii
Siberia, Boris Ivanovici o săpat o groapă,
Petrolul curge, ajunge până la Timișoara
140 ista 15 litri crapă,
Boris Ivanovici mulțumit șterge mustăcioara
Lume fericită peste toată Terra
Am și eu un deal al meu din toată întreaga lume
Mie îmi place în Dublin, în Modena și în Viena,
Dar mă întorc tot timpul într-un loc anume.

Refren:
Câte am încercat de 20 de ani încoace,
N-am mai învățat să fac ceea ce nu-mi place,
Fiindcă libertatea e mai vărsată în versurile de pe foaie,
Și liniștea uitată în dealul de la Țepoaia.
Câte am încercat de 20 de ani încoace,
N-am mai învățat să fac ceea ce nu-mi place,
Fiindcă libertatea e mai vărsată în versurile de pe foaie,
Și liniștea uitată în dealul de la Țepoaia.

Strofa 2:
Se spune că fiecare are un loc al lui de suflet
Guzhva, Moskva rece, Museum Pantelimon
Și dintr-o singură direcție îmi voi cumpăra bilet la avion
Rămân același Kapushon de pe raion,
Am fost în Est, până în Bașchiria, Ufa,
Eram încă micuț, și Face, și Morgenstern
La vest, până la oceanul Atlantic, în Irlanda
Și America e tocmai în partea cealaltă, vedem
Toate’s minunate, americanskaia mecta
Manhattan, Elay Vega, salutări lui Jăka,
Dar nu-i fermecător nimic ca pădurea ta,
Când navigatorul tău e însăși poteca
Dealul se ridică greu, transpir la spate
În geantă o plăcintă, apă și vin din beci
Îi cânt fratelui piese încă neînregistrate
Și din vârful dealului se întinde tot satul Tigheci.

Refren:
Câte am încercat de 20 de ani încoace,
N-am mai învățat să fac ceea ce nu-mi place,
Fiindcă libertatea e mai vărsată în versurile de pe foaie,
Și liniștea uitată în dealul de la Țepoaia.
Câte am încercat de 20 de ani încoace,
N-am mai învățat să fac ceea ce nu-mi place,
Fiindcă libertatea e mai vărsată în versurile de pe foaie,
Și liniștea uitată în dealul de la Țepoaia.

Strofa 3:
În dreapta a fost iazul, aproape că o secat
Prin preajmă au sădit copaci, arată acuma trist
Apoi trecem prin vii multă poamă am mai mâncat
Să mă ierte amu stăpânii, n-am furat, dar mi-am permis
La fântâna lui Moroin, taie cale o căprioară
Nu mai pasc nici oile, pădurea e prea deasă
Se spune că au apărut și lupi odinioară
Satul ăsta îi din “Povara bunătății noastre”
Ajung în vârful dealului, asta îi Țipoaia
Aici am filmat și primul clip la piesa „Home”,
Îs fericit, mai ales când vine ploaia
Închin paharul pentru voi, noroc, eu îs Kapushon.

Refren:
Câte am încercat de 20 de ani încoace,
N-am mai învățat să fac ceea ce nu-mi place,
Fiindcă libertatea e mai vărsată în versurile de pe foaie,
Și liniștea uitată în dealul de la Țepoaia.
Câte am încercat de 20 de ani încoace,
N-am mai învățat să fac ceea ce nu-mi place,
Fiindcă libertatea e mai vărsată în versurile de pe foaie,
Și liniștea uitată în dealul de la Țepoaia.