Versuri

Strofa 1 (Faust):
Sunt și copil și matur, am stat și rupt și matol,
Dumnezeu mi-e martor de toată iubirea ce am purtat-o.
Am fugit de pacturi, dar m-au prins în paturi care
Mi-au rătăcit sufletu' între 4 puncte cardinale.
Dau din ale mele aripi, deșertu-i arid,
Îmi alin anii animat de-un instinct animalic.
I chase the sun, nu "chase the money",
Ochii mei lucesc metalic, când detaliez din cap și sparg fractalii-n
planuri de talii mari, 's ambițios ca marea de corali,
Lucesc pe fundu' mării, dau culoare și oxigen.
Sunt din fire exigent, exprim ce-mi
Da viața asta printre structuri lexice.
Tălpile simt pamantul, ochii văd spre cer,
N-am zis asta prea des, dar mi-a făcut plăcere tată.
Trec prin viața toată, am pus pași pe hartă,
Parcă-s arbitru și mijlocaș și tot eu stau și-n poartă.
Văd unde mă poartă fiecare pas făcut,
Ca un phoenix prin cenușă trec și-o iau de la nceput.
Ochii-s piatră onix, când m-ambiționez și vreau mai mult,
Mintea taie oblic s-avansez - vreau tot - nimic mai mult.
Ca să fii mare tre' să-nveti întăi că ești mărunt,
Mă lupt cu mine până căștig, dă-mi oricare runde
Și daca mor curând sau dac-ajung cărunt,
Cărări trecând, prin rânduri conturând o să deschid noi rute.

Refren (Celula de Criza):
Mai zăbovește o clipă pân' să treci
În urma mea, de unde nu te poți întoarce.
Bucăți din viață ce ascund povești,
Le las să mă ghideze, să mă încarce.

Nu pot să prevestesc ce o să vină,
O noapte după zi mereu urmează.
Tu ține-mă de mână prin lumină,
Căci numai ce trăim acum contează.

Strofa 2 (Cedry2k):
Dau bucăți din viață, scopu-i să scot orbu' ceață,
Așa cum scopul tău e să scoți cordul din gheață.
Ai grijă ce principii te conduc în viață
Sau iți iei bucăți în clanță, e modu' prin care toți învață.
Te văd băiat, ești numa' nerv acum,
Dar toată verva-ți dispare atunci când tre' să faci jertfa, nu?
Cunosc, n-aveam un rost, nu plăteam un cost,
Desi ceream multe, începeam lupte, dar dormeam în post.
Degeaba ai păreri daca-ți faci treaba ca Dorel,
Și ca zilier pe șantier și în viața de cartier.
Trecând de la rutină la limită, vreau lumină la spirit,
Fiindcă atitudinea mea e ba prea umilă, ba cinică.
Dar până ajung la demență sau intre 4 scânduri,
Mă strecor înăuntrul esenței, ca dracu'n gânduri.
Păcat că-s mândru de faptu' că fac cuvantu'
Să vibreze la frecvente înalte, ca să vezi departe, dar de...
Când zic d-astea - nu mă mai vor cluburi,
Nu mă mai caută site-uri, m-ascunde și Youtube-ul
Și aceleași jeguri n-au scrupule, fac lucruri
Care ne-ascund de lumină în timp ce ne dezbină ca în Cubul.
Dar slavă Lui că mi-a arătat drumul. Viață-i frumoasă,
Deschid geamul inimii și las fumul să iasă,
Raze să intre, harul sădind virtute, în suflet
Să-mi insufle forță, să m-ajute să deschid noi rute.

Refren (Celula de Criza):
Mai zăbovește o clipă pân' să treci
În urma mea, de unde nu te poți întoarce.
Bucăți din viață ce ascund povești,
Le las să mă ghideze, să mă încarce.

Nu pot să prevestesc ce o să vină,
O noapte după zi mereu urmează.
Tu ține-mă de mână prin lumină,
Căci numai ce trăim acum contează.