Versuri

Am coborât târâș de multe ori izbit de stânci
Lingeam la răni dintre ele multe adânci
Am lăsat în urmă frați, surori
Părinți mândri că duc
Știind că o să mă-ntorc
Cu fructe dulci ca dintr-un dud
Deși din bartai haita sânge-aduce
Că tre să trăim
Ne-nveleam cu brazi de pini
Cât luna să o simțim
Încontinuu urlet
Să nu ne separăm prea mult
Că singur printre colți
Poate fi urât
Undeva unul din noi sigur are ce comenta
Că dacă te ridici prea mult apare invidia
Instinctul e primar și se rezolva prin dispută
Și cine pierde poate nu deține aceiași rută
Am învățat să iert din cicatrici pe la arcadă
Nu-i foc în afară de ce simt eu
Cât să mă ardă
Am dus din vârf și friguri
Căi cât rătăcindu-le
Am prins juma de rază
Printre praf, particule
Văzut-am fumu-n Vale
Am zis că ajung și latru blând
N-am văzut de mult oameni
Sper să n-o iau urât
Iartă-mă, bătrâne, poate pic în vreme proastă
De mult n-am mai simțit pădurea ca și cum e acasă
De vreme băștinași pornind drujbe
Și ascuțind topoare
E casa mea și n-am habar de ce vor s-o doboare
Eu mi-s un lup în milă ajuns la mila dumitale
Am o familie mare care n-ar mușca de foame
Am apucat să îi citesc din gesturi că ar știi
Pe cineva dacă ar vrea ceva și nu știu
Dacă-i pot da
Mi-am făcut loc printre ciobănași și momârlani
Cu o privire întunecată îndurerat d-atâția ani
O colibă stând să cadă dând târcoale
De pericol, o bătrână atât de blândă
Mă purtam ridicol
Am înaintat să simt o mână peste ce-am trăit
Părea că înțelege că am ajuns acolo nevoit
Se preparau patru licori
Din una poți trăi
La cealaltă poate mori
Din una poți zâmbi
În ciuda atâtor întâmplări
Din una poți să fii ca noi
Să-ți dai seama și de urmări
Și-am ales să fiu om
Mă-nchin în fiecare noapte
Pentru ai mei sper să vă țineți aproape
Acum eu sunt ca voi
La ăia la care lătrați, eu
Vă vreau binele și alinați
Degeaba am dus un război surd
Pe orice clipă
Noi suntem oameni și de-aici totul se schimbă
Noi suntem oameni și de-aici totul se schimbă