Faust - Zenit (Versuri)
|
Faust - Zenit (Versuri)
Faust - Zenit (Piesa Oficiala) - (Visualizer)
Faust - Orbite (Album 2023)
Viața-i frumoasă, de știi s-o privești astfel,
Poți chiar tu să trăiești ca-n povești, nu doar când citești basme.
Uneori zilele sunt aspre, uneori poți să cazi pe gând,
Nu uită că ești ghidat de apă, de aer, de foc, de cer și de pământ.
Aș zice că-i elementar - nu uita că cerul e senin,
Privește spre Zenit - peste tot sunt semne, vezi și răsăritul și căderea serii
Fix cu-același merit, conștient c-ai fost menit să câștigi, să pierzi,
Să cazi, să te ridici, să-nveți un traseu și mai important, să-l urmezi.
Că încă de la prima bătaie de cord omul e iubire, simțire, efort
Din pom cade rod doar atunci când e copt, yo
Sper să fii de-acord, yo, nu te porți cum mă port io,
Dar de-apar și rele, trecem și peste ape tulburi mereu, exact ca un pod, yo.
Trecem toți prin viață într-un pas alert,
Pun bază pe ce simt, de ce-mi pasă, aleg,
Să fiu împăcat, când plec din casă alerg,
Culeg tot din viață, să pot să-nțeleg.
Mai presus de sens, mai presus de reguli,
Mai presus de lume, mai presus de neguri,
Mai presus de vers, mai presus de treburi,
Într-un univers ce-mi arată întregul.
Mă plimb de-a lungu' unui coridor,
Prins într-un aer răcoritor.
Filme îmi apar pe monitor,
Din creier în spatele ochilor.
Parcă de mic eu mi-am dorit tot. Mi-amintesc și de-o vara toridă,
Zăpadă-n coroanele pomilor și-n urmă trecutu-i un coridor.
Decizii în efect de domino, amintiri ce zilnic mă domină,
Frecvente mai joase ca-n Do minor, am trecut prin multe, nu mă miră.
Am gustat din toate fără milă,
M-am întrebat "de ce?", dorind a-nțelege
Ce scop am și timpul tot trece,
Descopăr cât alții în 10.
Alegeri, alegeri, alegeri, la unele parc-am alergeni.
Multe nu le pot înțelege, un munte nu ridic cu-un deget.
Lucruri încep să se lege, nu le mai las să mă innece, e destul,
Că m-am simțit bine și rău și satul și am văzut totul la fel cum vezi tu.
Că suntem oameni cu toții, aruncați des în voia sorții,
21 de grame în porții și-n față și-n spatele porții.
Zilnic port ținuta unui om, în pragul unei vieți de proporții,
Atras și vrăjit ca Atlas să car în spate Pamantu' sub raza zilei și a nopții.