Versuri

Strofa 1:
Pe „Strada Nebotezată, la numărul opt culcat”,
Imediat după „Drumul Craniilor”,
Unde starea de spirit se împletește cu starea de fapt,
E așezat Birtul Înțelepților.
Neintegrat în lumea reală, căci lumea reală
Crede că o lume inegală este ideală…
…Lume nesocotită, să nu ne ceri socoteală,
O fi lumea reală mare, dar nu-i mare scofală.
Pentru ea, fericirea parcurge trasee stomacale:
Foame, bale, carne și fecale…
…”Fericirea trece prin stomac, nu-i altă cale!?”
Așa grăit-a botoxul din buzele gurii sale.
Ne-a pus la zid și ne-a convenit
Căci am devenit cărămizile zidite-n acest birt clădit,
Suntem chit, lume, căci te-am poziționat și noi
La colțul birtului, în coșul de gunoi.
Suntem copiii tăi din flori, nu ne recunoști
Ori de câte ori facem memoriu la memorie,
Îți amintești de cei cu care nu te lăsau părinții să te joci când erai mică?
De ce ți-e frică de istorie?
Că n-am fost vânători de diplome și-n consecință
N-am ajuns recuperatori de confirmări de la pseudolideri,
(Lume!) N-avem aceeași dorință,
Tu vrei să fii cineva, noi vrem să fim doar liberi…
…Suntem altcineva…

Refren:
Tâlharii conformismului și ai compromisului,
Răufacatorii răului, hoții destinului,
Violatorii normelor, asasinii timpului
Și spărgătorii dogmelor sunt temelia Birtului.

Tâlharii conformismului și ai compromisului,
Răufacatorii răului, hoții destinului,
Violatorii normelor, asasinii timpului
Și spărgătorii dogmelor sunt temelia Birtului.
Strofa 2:
Spectacolul „Boema Trubadurilor” se toarnă
În pahare licori bahice, nu ceainice cu zeamă,
Ce-ai zice de o bătrână de prună cu efecte magice,
Interpretări semantice în universuri tainice,
Din timpuri antice, sălbatice, dar și romantice,
Au rămas trainice practicări de tehnici arhaice,
Sunt tragice doar viața și moartea, fiind nostalgice
Una după alta, aceste îndumnezeiri satanice…
…Logodite și troglodite de același Maestru Timp
Nu s-au odihnit, n-au obosit și nu s-au dezlipit,
Sunt necinstite, nu le facem mendrele,
Dacă n-avem drumuri comune, noi mergem pe încredere!
Noi, șprițarii diagnosticați cu tulburări de boemie,
Inspirăm fantezie și expirăm poezie,
Nu contează culoarea pielii, ci ființa vie,
Cum nu contează culoarea vinului; Șpriț să fie!
Nu îndemnăm la anarhie, nici la inchiziție,
Birtul Înțelepților, sfârșit de interdicție!
Lume, de te deranjăm trimite-ne o petiție,
Ne-ai calomniat? Depunem râdere la miliție!
Imediat după „Drumul Craniilor”,
Care ne amintește că suntem muritori,
Starea de spirit se-mpletește cu starea de fapt,
Lumea se-nvârte-n jurul nostru ca un țap la proporc!
Ăăă (pardon)… Ca un porc la proțap!

Refren:
Tâlharii conformismului și ai compromisului,
Răufacatorii răului, hoții destinului,
Violatorii normelor, asasinii timpului
Și spărgătorii dogmelor sunt temelia Birtului.

Tâlharii conformismului și ai compromisului,
Răufacatorii răului, hoții destinului,
Violatorii normelor, asasinii timpului
Și spărgătorii dogmelor sunt temelia Birtului.