Strofa 1:
Într-o poveste de cartier, apare un băiat bazat
Și apare și-o bagaboantă care l-a ridicat
Apare o mașină marfă, ce-i pe placul tuturor
Genul ăla de rachetă ce-o vezi la televizor
Câțiva băieți în negru care așteaptă un semnal
Care te lasă să pleci doar dacă te duci la spital
Într-o poveste dintre blocuri, sunt legalele la modă
Doar că alea nu te lasă să mai pleci decât la morgă
E o vorbă în cartiere, strada-i jungla de betoane
În care rar vezi happy end că majoritatea-s drame
Într-o poveste dintre blocuri vezi copiii fericiți
Și părinții ce se ceartă pentru că au rămas faliți
Arme albe și de foc, când vezi jocuri de noroc
În care dacă te-ai băgat nu prea poți să le pui stop
Vici peste tot, ești chemat la DIICOT
Și dintr-o greșeală poți să respiri da să fi mort.

Refren:
Ce se învață în cartier, nu se uită niciodată
Se aplică în orice loc în care viața te poartă
7 ani de acasă dacă nu îi ai fă-i rost
Și bagă la cap bine, orice cadou e contra cost.

Strofa 2:
O poveste dintre blocuri e o lecție de viață
Doar că tre’ să fii atent și să înțelegi
Că ce te învață nu e în totdeauna bine
N-o să vezi tu nici o stradă
Pe care să umble noaptea câini cu covrigi în coadă
O poveste dintre blocuri spune multe despre țară
Că majoritatea încearcă să se stabilească afară
Ăsta-i “visul” românesc, și nu e nici o glumă
Când chiria ta înseamnă banii câștigați pe-o lună
O urmă de demnitate printre atâtea bagaboante
Se găsește rar pe aici că vor doar poziții înalte
În societatea asta jegoasă unde blocurile gri
Nu țin cont de nici o lege în afară de legea străzi
E o toamnă timpurie, pe alei noaptea e ger
Unii vor să moară aici că sunt legați de cartier
Bate vântu’ în frigidere îi doare-n p**ă de haleală
Dacă se învârte 100 îi dau pe toți pe machială