Versuri

Refren (Nerub):
Azi m-am trezit cu speranță,
Cred c-am uitat să pun în balanță,
Da nu vreau să pun, am restanță,
Tre să pun optimismu pe masă,
Inima vrea, mintea nu vrea,
Nimeni nu se lasă, nu se dă vreo pasă,
În casa mea s-a plictisit și dragostea,
Da viața-i frumoasă...

Strofa 1 (Nerub):
Am o răbdare de care mă pot folosi,
Pun pauză la poezii,
Că pot să fac dramă din toate prostiile,
Da mă mai pot și lipsi,
Nu m-ai crezut, fiindc-ai știut,
Mai e și adevăru contrafăcut,
Câte suflete-au pășit pe pământ
Ca s-ajungi tu s-arunci cu vorbele-n vânt?
Nu ai pus preț pe cuvânt.
Paradoxal, pe cuvânt ai cerut prea mult.
Nu de-asta cânt, contează și când
Îți trece cuvântul prin gând.
Unu te-aude plângând,
Altu te vede-ncercând
Dac-are liniștea lui te ajută,
Dacă nu, îți mai pune pe foc râzând.
Pentru valută ne vindem viața,
Pentru aplauze spargem gheața,
Topim ghețarii cu lacrimi de sânge,
Parcă plânge verdeața, scâncet
De copil pe tot globul, uităm scopul
Secol de consum,
Gol pe dinăuntru,
Mă obligă să compun,
Mă repet ca un nebun,
Om bun, știu bine că n-ai chef, noapte bună,
Da ține minte că oricum ce zic
Nu vine din ură ci din iubire pură,

Refren (Nerub):
Azi m-am trezit cu speranță,
Cred c-am uitat să pun în balanță,
Da nu vreau să pun, am restanță,
Tre să pun optimismu pe masă,
Inima vrea, mintea nu vrea,
Nimeni nu se lasă, nu se dă vreo pasă,
În casa mea s-a plictisit și dragostea,
Da viața-i frumoasă...

Strofa 2 (Vlad Flueraru):
Apucă-mă repede de piept,
Că mă răstorn de la sete,
C-o să mă-mpiedic de trepte,
Și câțiva pași îmi ajung.
Aruncă-mă, da lasă-mi frânghia,
Că mă ridic până-n zori,
Respir să bucur din pori,
E mult efort, îmi asum.
Las eu plete să mă pieptăn,
N-am ce pierde, îmi sunt prieten bun, m-asigur,
Tras în țepe, luat din ghete,
Pus la crete, pot să zic că merg la sigur,
Prins în cete fără-ncrederi, ce regrete
Cald în van dac-ai luat frigul,
Am burete, iau din pete,
Învârt idei pe-un taburete, sunt iar singur,
Scriu negru pe alb, culoare nu vreau
Decât dacă-mi arată calea,
Sunt la curent cu emoțiile, am priză la oameni,
Cunosc eu ratarea.
Absent motivat de când m-am trezit
Cu luna-n cap și cu soarele-n suflet,
Nimica nu-i fleac, un soi enervant,
Vreau calmul unor frunze de nuferi
Le zic dinăuntru, nu-i cartea
Capul la pernă pe saltea,
Ia trăsătura la Ardeal,
O să-mi amintesc cum îi ardeam.
N-am găsit locul
Și încă n-am părăsit blocul, dar
Încredere-n loc la droguri car,
Sunt ultima flacără a focului, ard.

Refren (Nerub):
Azi m-am trezit cu speranță,
Cred c-am uitat să pun în balanță,
Da nu vreau să pun, am restanță,
Tre să pun optimismu pe masă,
Inima vrea, mintea nu vrea,
Nimeni nu se lasă, nu se dă vreo pasă,
În casa mea s-a plictisit și dragostea,
Da viața-i frumoasă...