Versuri

Strofa 1 (Nerub):
Dragă boală ascunsă,
Ai fost întotdeauna cea mai mare muză,
Ai transformat ego-ul meu într-o meduză confuză,
L-ai dat jos ca pe o bluză.
Nu-i nevoie de scuze,
Ai venit că ți-am cântat dimineața printre frunze.
Eram chiar lucid, nu te ascunde,
Azi nu te mai pun la zid.
Sunt multe runde, da fisele se sparg, cauți altceva
După nopți albe între după-amiezi anapoda,
Tre să fie și-altceva, cred că mai era ceva
Pozele-s acolo da s-au cam uzat deja

Refren (Dilimanjaro):
Aglomerează-te cu mine până nu poți muri
Într-o selecție naturală care naște stafii

Strofa 2 (Phunk B):
Dragă stradă pe care-am crescut,
Te-ai micșorat parcă de când n-am mai călcat pe tine foarte mult timp
Catapultez nisip, calc cioburile clepsidrei
Îmi amintesc de când totul părea simplu.
Dragă cartier, m-ai educat, înrăit, înjosit,
Împuternicit, îmbogățit și lăsat falit,
M-ai învățat să cad, m-ai învățat să mă ridic
Și toate astea finisate de tata un pic,
Dragă țară-n car m-am născut,
Ai complicat totul de la-nceput, și sfârșitul l-ai făcut mai lung,
Oameni mor pe stradă, mă doare, nu știu cum să ajut,
Mor și animale, mi se rupe sufletul, mă jur,
Dragă planetă, mi-e frică de ce are să vină
Ori ardem de vii, ori înghețăm și a noastră-i vina.
Tortură non-stop, nu ne pasă,
Tre să spele cineva sângele ce se revarsă.

Refren (Dilimanjaro):
Aglomerează-te cu mine până nu poți muri
Într-o selecție naturală care naște stafii

Strofa 3 (Nerub):
Credeam că am ceva de zis, știam că-i și un miraj
Și m-am dezis de câteva ori, dispărând din peisaj,
Da e atât de greu să nu te pierzi
Într-o lume-atât de mare dependent de dovezi,
E mai ușor să fii credul, aproximezi puțin,
O prinzi din mers, recunoști tot mai puțin,
De când curge informația prin firul de net
Din ce în ce mai mulți oameni cu spiritul absent și nu știu,
Nu știu ce să zic,
Câteodată simt că nu există timp
Și că ne-am blocat în clipă,
Zici că chip-ul își dă un bluescreen și voalul nostru se ridică
Și știu ce am în față
Animalele atârnă și ele de-un fir de ață
Le-nhață omul fără să fie nevoie, mi se face grață,
Cred c-avem nevoie de Arca lui Noe și de-un potop

Că torturăm pământul non-stop,
Tre să spele cineva sângele ce se revarsă...
Că torturăm pământul non-stop,
Tre să spele cineva sângele ce se revarsă...

Refren (Dilimanjaro):
Aglomerează-te cu mine până nu poți muri
Într-o selecție naturală care naște stafii

Strofa 4 (Phunk B):
Am visat c-o să mă-nvețe un om
Cum să trăiesc fără vicii, femeie și fără bani, bro,
Dar omul vede frumusețea-n culori,
Educația în note și respectul în bani, bro.
Identificarea cultural-artistică
Îmi sufocă vulnerabilitatea cumva, da trist e că
Mă lupt cu a face mai mult, uitându-mă în jur
Aruncăm păreri și stăm în cur, ești nebun?
Asiști, nu reziști, pacifist indecis
Protestezi și convins și precis la preciziei.
Dacă dau o șpagă tu precis iei,
Ar fi cea mai rapidă decizie.

Refren (Dilimanjaro):
Aglomerează-te cu mine până nu poți muri
Într-o selecție naturală care naște stafii

Strofa 5 (Dilimanjaro):
Toacă toaca, în ceasul morții să zburăm cu toții
Dintr-o planetă care nu halește copiloții.
Unii cred că schimbarea e doar la un click distanță,
Însă metamorfoza nu stă într-o rezonanță.
Zi-mi cât mai costă astăzi o viață de nou-născut
Și câte suflete se mai bălăcesc sub pământ.
Planeta arde și nu de curiozitate,
Ea le știe pe toate, se-neacă-n libertate.
Mă gâdilă infinitatea,
Da-n același timp nu prea pot să invidiez moartea,
Cum o așteptați până când o veți săruta,
Și cum vă place așa mult, să vă-ndrăgostiți de ea,
Așa că, dragă omule, dacă mai vrei planeta-ntreagă
Tradu-le și celor din jurul tău, să înțeleagă
Și să distingă dintre ce-i bine și rău
Nu o faci pentru mine ci pentru sufletul tău.