Versuri

Strofa 1:
Ma trezesc razele de soare care ard pocnind
Uneori cred ca-si bate joc de mine, ma intind
Ies din coliba mea si tusesc doar nisip
Nu mai e nici urma de oameni, nici nu mai stiu de cat timp
Sunt plecat in cautarea unei tulpini vii
Deasupra mea m-asteapta nerabdatori vulturii
Imi calibrez busola, imi trag pe fata esarfa
Ma duc unde ma poarta vantul, ma simt mic ca larva
Vad urme pe pamant, credeam ca-s ultimul
Ce a ramas de cand s-a enervat pamantul
O pata verde de culoare ma duce spre oaza
Cad in genunchi si pup pamantul, ma stropesc pe fata
Apa lasa amintiri cu Panthalassa si Pangeea
Nu stiu cum se va sfarsi-ntr-un tarziu epopeea
Ceva ma trage, deschid ochii, nu inteleg neam
Ma trezesc la mine acasa, arunc un chistoc pe geam

Refren:
Plamanii pamantului striga, striga, striga "nu pot sa respir"
Pantecele oceanelor striga, oamenii strica tot ceea ce ating

Strofa 2:
Curg lacrimi din continente, insa nu ajung
Sa umple inapoi toate apele de pe pamant
Ma uit cum ploua si tot ploua, nu se mai opreste
Frica de viitor ma ia in brate, ma murdareste
Am constiinta incarcata si ma urmareste
O simt de la primul porumbel la ultimul peste
Noi ne-am jucat orbeste, planeta se goleste
Si sigur nu se mai opreste pana totu-i vested
Strigatul dupa ajutor deja e inecacios
Il aud tot mai strident, ma simt neputincios
Ne-a placut pana acum sa infulecam doar confort
Fara nici cel mai mic efort, am nascut un escroc
Iar daca ramuri bat in geam, cred c-am innebunit de tot
Si-atunci de unde zgomotul asta, fiindca eu copaci nu vad