Versuri

Tu ai pretenții camuflate,
Și că de vină n-ai să recunoști
Nicicând, că ești, dar vrei de la mine
Să ceri “deziubire”, știind că deloc
Nu e în firea mea.

Nu mă uza…
Timpul-i mult prea scump,
Și e de nerecuperat.
Tu poate ai uitat,
Sau n-ai observat, ce a rostit atunci
Vocea mea.

Nu mă uza…
Te rog, te rog.
Nu mă modela de tot…
Scripturile încep cu un prolog.

Tu ai furat visul,
Neavând permisul, și,
La compromis nu mergeai.
Ai intrat, și-ai găsit-o deschisă,
Cartea ce-am scris-o;
Și ai corectat fraze-n ea.

Tu ai furat visul,
Neavând permisul, și,
La compromis nu mergeai.
Ai intrat, și-ai găsit-o deschisă,
Cartea ce-am scris-o;
Și ai corectat fraze-n ea.

Tu ai pretenții camuflate.
Răni deschise ai,
Lăsate-n pieptul meu, când te jucai.
Știu prea bine, ești partea din mine…
Creatura in sine, dar nu din rai…

Nu mă uza…
Timpul-i mult prea scurt,
Și e de nerecuperat.
Mă plictisesc, și tac.
Nu-i prea important…
Nu-mi permiți, nu răzbat.
Nici nu-i în firea mea.

Nu mă uza…
Te rog, te rog.
Nu mă modela de tot…
Scripturile încep cu un prolog.

Tu ai furat visul,
Neavând permisul, și,
La compromis nu mergeai.
Ai intrat, și-ai găsit-o deschisă,
Cartea ce-am scris-o;
Și ai corectat fraze-n ea.

Tu ai furat visul,
Neavând permisul, și,
La compromis nu mergeai.
Ai intrat, și-ai găsit-o deschisă,
Cartea ce-am scris-o;
Și ai corectat fraze-n ea.

Țocăi pe răbdarea mea (Țoc, țoc)!
Țocăind cu tocul tău (Țoc, țoc)!
Țocăind pe nervul meu (Țoc, țoc)!
Rupt și târfelit,
Și, din nou, cârpit.
ȚOC, ȚOC!