Versuri

Îmi place să
Ies din rutină, să uit de autoritate
Uneori, regulile sunt făcute să fie-ncălcate
Orice-ar fi, nu mă las, mă ridic peste toate.
Știu că nu există “nu se poate”.

Vreau să simt că în lume încă este bunătate,
Să cred că n-am strigat degeaba “Libertate!”,
Ca francezii-n revoluție,
Vrem egalitate,
O legătură strânsă ce-o numim fraternitate!

Avem același soare? Oare?
Nu vezi că țara moare? Oare?
Aș vrea să țip! Aș vrea să sar! Să mă ridic și să lupt mai tare!
Sătui de non-valoare, sper!
Căutăm altă culoare, cred.
Nu mai știm încotro fugim...
Mânia e asurzitoare
Și doare

Oh! Oh!
Știi că ești propriul tău erou.
Lasă tiparele, uită-le toate,
Vocea ta va avea ecou!

Nu mă ascund într-o lume fictivă,
Vreau să fac valuri în conștiința colectivă.
Aș vrea să fim eroi cu toții în lumea reală,
Privirile plecate să dispară

Aș vrea să
Văd în toți măcar o doză de curaj,
Gânduri și rânduri să ne scoată din blocaj.
Viața nu-i un joc, nu ai mai multe fise
Și nu uita: “Frica ucide vise!”