Versuri

Strofa 1:
Copacul meu, odată plin de vise, acum
Se scutură de ele parcă e nebun
Și ramurile-mi văd că vă jucați cu focul
Îmi vreți și sufletul, mi-ați luat deja norocul
Pământul meu se clatină, e greu
Voi n-aveți remușcări, niciun Dumnezeu
Și vântul rece bate, intenții clare,
Noi suntem fără arme și voi fără onoare.

Pentru cei care nu plâng atunci când cerul e încruntat,
Pentru cei care au plecat și cei care au uitat...

Refren:
Copacul demn se-nalță în grădina mea
Încărcat de roade și de noaptea grea
Au încercat dușmani să-l culce la pământ și să-l știe-ngenunchiat

Copacul demn se-nalță în grădina mea
Amețit de soare, de lumina grea.
Acest copac e trup din trupul țării sfânt
Și-o fi veșnic pe pământ.

Strofa 2:
Din tot ce n-am avut, voi vreți și-a doua parte,
Dar suferința niciodată nu se împarte,
Copii noștri nenăscuți n-au nicio vină,
Unde erau speranțe, se-nalță o ruină.
Și celor care au ales să plece,
În țări în care soarele nu-i rece,
Voi i-ați făcut să simtă că-s străini,
Când țara lor plutește, fără rădăcini.

Pentru cei care nu plâng atunci când cerul e încruntat,
Pentru cei care au plecat și cei care au uitat...

Refren:
Copacul demn se-nalță în grădina mea
Încărcat de roade și de noaptea grea
Au încercat dușmani să-l culce la pământ și să-l știe-ngenunchiat

Copacul demn se-nalță în grădina mea
Amețit de soare, de lumina grea.
Acest copac e trup din trupul țării sfânt
Și-o fi veșnic pe pământ.