Versuri

Intro:
Înțeleg tot ce n-ai să-mi spui, simt răcoare deja
Înțeleg tot ce n-ai să-mi spui, ai fugit deja

Strofa 1:
Stai prea mult închis în tine
Asta nu îți prinde bine
Vorbesc ochii din oglindă
Știi că ei nu vor să mintă
Să te-aprindă, să te stingă
Gânduri negre se perindă
Lupta asta nu e ușoară, e neclară
Când oglinda-i aburită
Dar ei înțeleg tot ce nu spui
Că ți-e frică să te expui
Nu vorbești cu nimeni de o vreme
Nici măcar cu tine ca să transpui
Mult prea mândru să te supui
Prea distrat să mai compui
Ai crescut obișnuit să nu ai
Banii nu te ajută nici dacă-s destui
Vezi tu? Testu’ e că tu nu ești ca restu’
Asta e binecuvântare cât tu ești în stare să-i vezi sensu’
Altfel e doar o povară
Oglinda spartă, privirea goală
Stresul care nu e dat afară în timp se transformă-n boală

Refren:
Într-a ta colivie, o mie de vorbe asculți
Cât de vânătă-i luna și ție îți pasă de orbi și de surzi…
Înțeleg tot ce n-ai să-mi spui, simt răcoare deja
Înțeleg tot ce n-ai să-mi spui, ai fugit deja

Strofa 2:
Cât să mai fugim, cât să mai reprim
Degeaba dormim că nu ne odihnim
Toți îmbătrânim
Hai că avem timp să fim cine vrem să fim, nu cine vor să fim
Tu vezi mereu paharul plin, așa ai fost de când ne știm
Știi cum să ne revenim
Muzica e antidotul oricărui venin
Ochii din oglindă încearcă să mă încurajeze, dar eu nu
Că ego-ul ține să se încăpățâneze să te lase să fii tu
Tot ce faci fă să conteze, dar vezi, nu îți pierde cumpătu’
Ca să te elibereze fără să crispeze zâmbetu’
E o luptă internă, începe de cum pui capul în pernă
Discuții cu tine, dilema eternă
Slăbiciuni în lumea modernă
Încrederea în sine e o treabă supremă
Te ghidează în beznă ca o lanternă
Dacă refuzi s-o asculți și dispare, atunci devine o problemă

Refren:
Într-a ta colivie, o mie de vorbe asculți
Cât de vânătă-i luna și ție îți pasă de orbi și de surzi…
Înțeleg tot ce n-ai să-mi spui, simt răcoare deja
Înțeleg tot ce n-ai să-mi spui, ai fugit deja