Versuri

Strofa 1 (Phunk):
Tot ce mi-am dorit vreodată a fost pace
Liniștea îmi place însă în mod ironic ura mă atrage
Adică tot ce implică ură m-atrage
Violența, indolența, e în mine, zace
Ce e de făcut? în mine rage
Această întrebare ce-mi displace,
Ce îmi strică starea și nu-mi dă pace
Drace
Acest paradox mă pune pe ace
Mă pune și-n acel loc ce nu-i deloc plăcut, dar bine că-s ager
Știu că n-am Angel, dar tot nu-mi e frică de danger
Dar ce? credeai că-i cancer acel loc ce te face mai mai chill
Și n-ai ce face dar faci ce-ți place
Cu toate că-i totul un flagel
Tu bagă-te bro, bighidibum-bighidibom
Ești tangent, realității tace
Ființa și conștiința, accepți asupra minții tale cacealmaua s-o joace
Așa că noroace, n-o lua ca pe ceva ce te-ar trimite înapoi în găoace
Pentru că tot ce merge drept se abate mai devreme sau mai târziu
Tu trebuie doar să înțelegi ce-nseamnă să fii viu
Pentru că tot ce urcă trebuie să coboare-ntr-un târziu
Așa să stă treaba, în viața strică graba, îți spun că știu

Refren (Ferat):
Căutând adevăr în oameni am găsit minciuna
Căutând tihnă sau odihnă n-am găsit niciuna
Caut în continuare între-atâtea suflete goale
Întrebând ce-i viața mi se răspunde cu o întrebare

Strofa 2 (Ferat):
Din punct de vedere matematic
Probabilitatea de a te naște defavorizat e practic
Mai mare cu mai mult de 80%
Decât posibilitatea de a te naște într-o familie avută.
Cine-i cel care decide ce și cui se-ntâmplă?
A cui soartă e fericită și a cui e sumbră?
Cum să nu mă supăr când până termin acestă propoziție
Un copil moare de inaniție
Evident că-mi țin sentimentele în penitență
Blamând o entitate probabil inexistentă
Reprimate gândurile devin deprimante
Devin alte stări care îmi devin alter-ego
Și-s trepidante străzile când trec prin cartier
E o altă realitate, droguri care trebuie date
Cei care le iau se afundă, nu mai ies din crater
Singura cale de a ieși din stare e prin moarte

Refren (Ferat):
Căutând adevăr în oameni am găsit minciuna
Căutând tihnă sau odihnă n-am găsit niciuna
Caut în continuare între-atâtea suflete goale
Întrebând ce-i viața mi se răspunde cu o întrebare

Strofa 3 (Ferat):
Cronicile unei depresii cronice încep cu întrebări ironice și oximoronice
Vrem să știm de unde venim și cine suntem
Dar tot ce facem e să mâncăm, să bem, să f**em
Nu mai e timp de cuget, sângele curge-n cruce
De mii de ani c-au apărut religii să ne-ncurce
În loc să își seteze culmi pe care să le urce
Golanii-și iau Bugeci și merg să se culce
Unii bagă un G și spun că e dulce și-i unge pe suflet și îi fac să uite
Adevăru-i crâncen, rânced, mulți ce
Nu mai suportă, cer îngeri să-i urce
O dau pe față-n speranța că poate-nvață
Un frate din asta, o povață, măcar o fază,
Așa că ascultă și filtrează câte-o frază
Singura cale de a ieși din stare e prin viață

Strofa 4 (Phunk):
Tot ce merge drept se abate mai devreme sau mai târziu
Tu trebuie doar să înțelegi ce-nseamnă să fii viu
Pentru că tot ce urcă trebuie să coboare-ntr-un târziu
Așa să stă treaba, în viața strică graba, îți spun că știu
Tot ce mi-am dorit vreodată a fost iubire
Dar când te-am vrut tu n-ai fost lângă mine
Probabil de-aia-s mai nervos și mai chitros din fire
Credeam că-i totul despre s*x, dar era despre tine
Cum rămâne cu mine? Mâhnit însă mă vezi zâmbind, în fine
Nu mă complac, doar mă adaptez la tot ce vine
Lasă să vină c-o să fie bine și-o să vină vineri
Și-o să bem până când n-o să ne pese de nimeni
Față de mine devine din ce în ce mai greu să te apropii
Nu pentru că-s cel mai cel, ci pentru că vezi tu,
În mine se dă Rovine. Ai spune că-s deloc bine
Nu pot să vorbesc cu nimeni, și când vine asta ține mai mult de 13 zile
Fac ce fac însă ce fac nu-mi convine,
Că fie fac rap sau mă fac praf și nu se cuvine
Rime curg ca din robinet
Doar că dac-ar curge bani m-aș împăca poate cândva cu mine.