O inima pierduta

Am cladit castele de nisip si le-am distrus cu lacrimile noastre
Amintirile cu noi sunt rani si nimeni nu le coase...
Bratele tale erau tratament pentr-o inima bolnava
Eu o fire firava iubind un om plin de otrava

Ma omorai cu-n zambet, ma inviai cu-n sarut
Te-am simtit mereu aproape cand te simteai pierdut
M-ai omorat iar... inca astept sa reinvii
Mi-e dor de buzele tale... pacat ca tu nu stii

Urmele lasate sunt pline de lacrimi reci
Te caut pe un drum pe unde tu n-o sa mai treci...
Doar hanoracul tau ar putea sa ma-ncalzeasca acum
Miroase a razboi, mi-e dor de al tau parfum

Pozele cu noi se rup in doua exact ca inima mea
Iti cant asa frumos, dar mai frumoasa-i vocea ta
Sunt in mijlocul furtunii, cred ca tu-mi esti furtuna
Iubire, soarele tau plange de o luna

Am cladit castele sa ne distrugem reciproc
Vreau ca dupa o iubire ura sa nu aibe loc
In ce desert mi-ai dus sufletul de ma seaca?
De ce-mi mai treci prin inima? Las-o sa-i treaca !

Tu nu m-auzi? Tu chiar nu vezi ce scriu acum?
Tu chiar n-auzi ce-ti recit? Tu nu vezi ca ma consum?
Iar e tarziu si scriu nimic despre nimeni
El nu m-aude, nu ma vede, nu ma simte...

Cad la pamant, vreau in mormant... m-am saturat !
Cad stele in nisip, in ochii mei iar a plouat
Cad lacrimi pe stele, te-am stins si pe tine
Cad peste acea stea... iar ma visez cu... nimeni

Nu conteaza numele, doar eu il vad... undeva
Stiu ca ma-ntelegi, si tu vezi pe cineva
Daca te intorci, cumpara-mi un buchet de flori
Sa nu plangi, iubire, de astazi te visez din nori...