Versuri

Strofa 1 (Kapushon):
Atatea cantece de dor ne-au inundat tricolorul.
Pland de veacuri moldovene, plange si folclorul.
Mai e soroca daca piere nu mai este.
Si-am aflat ca Harap Alb e numa-n poveste.
Tara asta-i ca o bunica inteleapta.
Sa-i imbuneze pe cei din jur de secole incearca.
Si nu se supara, ea totul iarta.
Crede in proverbul despre cei ce capul pleaca.(cine canta iarasi pe la sate)
Moldovenii s-o inrait de tot si ei saracii.
E de la durere ca inima-i cu aschii.
Speriat si prinsi in colt plini de obida.
Si de intrebi ce mai face, raspunsu’ il evita.
E durerea unui neam si-o ducem cu mandrie.
O lume intreaga ne-o pus in genunchi, deci las’ sa stie.
Copii nostri-s fericiti de cateva bomboane.
Si la noi in casa mare inca stau-n colt icoane.

Refren (Stela Botez):
Cine canta iarasi pe la sate.
Ce-s cu soaptele pe intunecate.
Cine plange peste toamnele toate.
Poate o iubire de demult.

Strofa 2 (Kapushon):
E un neam cu suflet mare si putin noroc.
Rabdator si chinuit, asa e scris in astre.
Sa intelegi dispare nu tre’ sa fii proroc.
Onache Carabus, povara bunatatii noastre.
El e tare ca granitu’, nu-l doboara ploile.
Nu ingheata iernele, iubeste verele.
Infrunta caldurile, tine in secret durerile si-n sufle rugile.
Si totusi a cazut, l-au doborat tradarile.
Nu nostalgie de trecut, e doar prezent.
O natiune in faliment, ce prost experiment.
Si daca-i rapu’ realitate sau sa fie, asa se cere.
Rapu’ romanesc e mai mult despre durere.
Ne cheama inca padurile, campiile.
Prin colturi de planeta, rasar in soapte doinele.
Si .. sanse inca are, cat sa aud un nai cantant acolo-n vale.

Refren (Stela Botez):
Cine canta iarasi pe la sate.
Ce-s cu soaptele pe intunecate.
Cine plange peste toamnele toate.
Poate o iubire de demult.

Cine canta iarasi pe la sate.
Ce-s cu soaptele pe intunecate.
Cine plange peste toamnele toate.
Poate o iubire de demult.