Versuri

Orasu'-i o conserva stricata, stam stridie langa stridie
Plini de mandrie, si rosi de invidie, multi nervi
Agitatie, zgomot, aglomeratie
Fauna-si cauta statut privilegiat in rezervatie.

Capitalismul emana la orice pas reclama
Ce-ndeamna sa cumperi tot fara sa bagi de seama
Dai banii pe cacaturi scumpe si n-ai idee
Ca bombardamentul asta de informatii te fute la creier!

Rapid, intre tine si ceilalti ridici un zid,
Construind un stil de viata parsiv, intelectiv
Captiv in labirintul cibernetic traiesti fugitiv
Si de obicei socializezi la modul cel mai distructiv.

Eu am cam obosit, si, nu vad care-i graba
Pe treaba mea, hocus pocus, abracadabra!
Peste creste montane, satul de betoane
Ecrane aprinse si de-aceiasi oameni, esantioane.

Aici imi soptesc izvoarele si padurea pe carare
Cand dau de balarii in cale scot repede securea
Si trec la nivelul urmator, nu las nimic sa ma-mpiedice
In jocul meu real, am coduri alpha numerice.

(Pe Fagaras, tin norii sub nas
Aici simt ca mai respir aer curat
Relaxat, la un stou cu munteni
De unde suntem, ma teleportez in Berceni)

De cand ma stiu, totu'-n jur s-a schimbat
Stii, chiar ma mir ca ne mai surprinde ceva de fapt
Vad Bucurestiu' betonat, maltratat, grosier
Si clasele ce plang, marcate cu bulina rosie.

Spatiul devine gri, si, nu poti opri killerii
Porniti sa distruga tot in jur cu masinarii
Pun apele dupa diguri, oamenii dupa ziduri
Copaci la pamant, urmaresc doar castigul

Desigur, pornim de la premiza "cine-i primu'-n top"
E limpede c-am evoluat rapid in a produce reziduri
Te-asigur, planul merge struna, tu sa nu poti tine ritmul
C-astia schimba din mers, pervers algoritmul.

Simultan, in plan real si virtual
Si incerci sa te-adaptezi la nimicul din jur ce ramane la fel de neclar
De-aia-mi fac un bastarcon cat un stejar
Viata-i toxica, man, la randul meu, toxicoman
O savurez pana la ultimul gram!