Versuri

Sa scriu despre tine, doamna
Dar vreau sa te mint si sa te uit, iar tu, sa-mi plangi cu ploaie, toamna
Sa crezi nimic;
Vreau sa ma minti si tu fara sa simt, iar daca simt vreun pic sa-mi spui ca mint
Sa-mi fie frig, iti cer prea mult?
Tremur tacut, ce zici? Uita! Oricum imi era frig de mult
Sa vrei sa ma iei in brate,
Ai maini reci de crengi ce vor sa m-agate, acopera-mi fata!
Sa-mi iei viata iar,
Iti topisem inima de gheata odata, intre timp se facuse iarna;
Murisem uitat intre vise, intr-un sertar adanc
Lovit cu vant de tine, ai vrea sa tac? Eu te iubesc tipand!
Stiu dar sunt slab, vinovat si bolnav,
Uitat in iad, gata sa cad intr-un prezent difuz si spart
Da-mi raze de praf, da-mi ganduri mai clare,
Da-mi pomi uzi, spala-mi pacate de ieri cu lacrimile tale!
Paraseste-ma doar azi printre flori fara petale;
Da-mi ploaia ce o merit si ascunde-ma sub frunzele-ti murdare, te rog!

N-ar trebui ca toamna florile
Sa-si piarda-n vant, pe rand culorile (x3)
N-ar trebui sa poata dragostea aduce lacrima
In ore lungi tarzii… N-ar trebui, n-ar trebui!

Nici macar sa fie toamna!
Am rupt frunzele pomilor doar ca sa te chem mai repede ca ultima oara;
Acum spune-mi doamna, de ce suntem doi dar sigur,
Goi si singuri vom disparea cu frigul din noi devreme-n iarna
Pomii ma cheama, vor sa-mi spanzure cantul
Gandul ma cearta, ma-ndeamna de tine sa ma spanzur
N-ar trebui dar am inceput sa cred ca pot sa nu te vad
Iti dau ce am, rupe-mi hainele, fa-ti-le suflet, dispari de tot!
Sa ma lasi in umbra, ti-am cerut soare
Dar am aflat ca soarele minte oameni, nu-i asa toamna?
Copiii tai batrani cu spini refuza sa doarma
Frunzele ma trag spre ele violent, involuntar te port in palma
Am obosit! N-ar trebui sa-ti mai scriu…
Dar aveam in suflet venin, am vrut sa stii ce simt, cum vreau sa fiu..
Cum vreau sa fii e tarziu sa-ti spun, e tarziu sa fii cum vreau
Nu mai e timp destul, tu trebuie sa pleci, iar eu sa stau
Nu mai rezist inca un an, incep sa-mi pierd culorile
Sa plang odata cu ploaia, sa ma pierd odata cu florile.

N-ar trebui ca toamna florile
Sa-si piarda-n vant, pe rand culorile (x3)
N-ar trebui sa poata dragostea aduce lacrima
In ore lungi tarzii… N-ar trebui, n-ar trebui