Versuri

Strofa 1 (Sisu Tudor):
Asta-i povestea unor vagabonti din strada
Care n-au facut decat ce le-a placut sa faca,
Droguri si alcool, spatii deschise, ziduri de beton
Toarna vin, lasa dosaru’ pe rol
Ca’n seara asta-i apar eu in fata oricarui procuror
Si “Achitare!”, striga juriul in cor,
A, permite-mi sa ma prezint, domn’ Senator
E Sisu Tudor, baiatul cu idei de viitor
Ce n-au vazut vreodata in viata lor
Cainii astia ce latra pe la televizor.
Cu catelele lor, imbracate in Vuitton
Majordomi pe buton, springari in dormitor.
Asta e adevarata lupta de clasa,
Sau cel putin, in viziunea noastra…

Refren ():
Cum sa raman cald in acest mediu arctic
Prins in trafic, alerg prin grafic.
Si nu e vorba de masina sau troleu,
Sti ca bagabontii se grabesc mereu.
(Este tara in care niciodata nimic nu se termina)

Cum sa raman cald in acest mediu arctic
Prins in trafic, alerg prin grafic.
Si nu e vorba de masina sau troleu,
Sti ca bagabontii se grabesc mereu.
(Este tara in care niciodata nimic nu se termina)

Strofa 2 (Sisu Tudor):
Povestile noastre sunt pline de bucurie,
Tragedie, uneori viata e o porcarie.
Daca-s atatia porci, las-o sa fie,
Iubesc zilele in care e o simfonie.
Mi-e dor de-o zi veche, sticle de vin fara etichete,
Fete bete soptindu-mi secrete la ureche,
Zambete, trairi fara pereche,
Am crescut educati de garda veche.
Astea-s povestile noastre clasice, plastice,
Managerii nu vad scopuri practice.
Ma pis pe ea de matrice,
Ca doar nu-s vreo oaie sa mananc pe pajiste.
Povestile noastre-s pline de pacate,
Si din pacate m-aprind si cand nu am dreptate,
Dar ma prind ca-i vorba de lectii ce trebuie invatate,
N-am scoala dar prind din zbor idei minunate.

Refren ():
Cum sa raman cald in acest mediu arctic
Prins in trafic, alerg prin grafic.
Si nu e vorba de masina sau troleu,
Sti ca bagabontii se grabesc mereu.
(Este tara in care niciodata nimic nu se termina)

Cum sa raman cald in acest mediu arctic
Prins in trafic, alerg prin grafic.
Si nu e vorba de masina sau troleu,
Sti ca bagabontii se grabesc mereu.
(Este tara in care niciodata nimic nu se termina)

Strofa 3 (Cumicu):
Prins in trafic, incerc sa raman in grafic
Verific ceasul, maresc pasul, ma misc tactic.
Practic, tot ce ne ramane e premonitia,
Politica e oarba – ca justitia.
1001 voci in cap, nu am cum sa scap,
Nu pot sa raspund acum am altele pe cap.
Under ca telina, simti cum te apropii,
Rap oftalmologic, logic, deschide ochii,
Sa vezi cine-s fratii, roman din roman,
Iar ce-i mici cu mamele raman, cand pleaca tatii.
Banii duc la prieteni, prietenii la clinica,
Nu-s toti lafel, totul are o limita.
Baieti destepti crescuti cu buget redus,
Tot ce nu s-a explicat in viata, au dedus.
Deci unde o sa te duci cand viata e la linie,
Zic eu (zic eu) – Tot la familie…

Refren ():
Cum sa raman cald in acest mediu arctic
Prins in trafic, alerg prin grafic.
Si nu e vorba de masina sau troleu,
Sti ca bagabontii se grabesc mereu.
(Este tara in care niciodata nimic nu se termina)

Cum sa raman cald in acest mediu arctic
Prins in trafic, alerg prin grafic.
Si nu e vorba de masina sau troleu,
Sti ca bagabontii se grabesc mereu.
(Este tara in care niciodata nimic nu se termina)