Versuri

Strofa 1:
Atunci cand ploua cu foc
E ca si cum n-ar mai ploua deloc
Toti fratii mei asteapta sa ploua cu noroc
C-a mai plouat in trecut si nu cred c-o sa se opreasca deloc
Poti sa-mi spui Noe, dac-auzi ceva de-un potop!
Da' noi supravietuim, si ne si multiplicam
Si-ncercam sa ne modificam
Tot ce-i rau in noi sa schimbam...
Sa transformam lumea-n care traim
Dintr-un habitat strain
Intr-un Rai cu un cer senin
Fara amar si pelin!
Ca noi stim
Ca divinu-i subtil
Si-are nevoie de-un echilibru stabil
Sa poa' sa puna tot intr-un trup de copil
Intr-un mediu ostil
Si totusi sa ne povesteasca despre cum sa iubim
Cum sa-mplinim
Propriu' destin...
Precum apa ce stinge focus si-l face aburi
Norii dau potop de ape peste lanuri...
Si mananca taranu', kolanu', tiranu',
Negru' si albu', chinezu', indianu'...

Strofa 2:
Ma uit la hamei si chipuri
Fete si tipuri
Identitati ascunse in legende si mituri..
Planu' e sa deslusim secretele singuri
Chiar si cand pierdeam timpu'
Fierband marfa-n linguri!
Avem de-a face cu urmasii regilor dacici,
Stejarilor falnici
Poetilor tragici...
In atata amar de vreme, raul a sapat edificii
Tot ce ne-a tinut uniti au fost sacrificii!
Da' repede dam uitarii eroii
Ne spalam pe maini de sange ca Pilat sau toreadorii...
Au fast greseli, probabil o sa mai fie...
As vrea tentatiile sa dispara ca o stafie!
Tine-ma tare, pastreaza-mi talentu', flow-u' si vibe-u'
Am nevoie de tine sa rup tiparu' si sa fac altu'!
Ditamai e omu', si totusi ma simt singur...
Stiu ca nu m-ai parasit, dar indoiala-i parte din ciclu!