Versuri

Strofa 1:
Doi zece, doi zece, trag cortina de fier incep un razboi rece
Ce puteti voi face, pe unde voi trece,
Ca nici nu intelegeti ce dracu se petrece in capul vostru.
Eu pot s-aud, sa fac pe prostu sau sa f*t ceru’n gura sa va largesc orizontul
Tu tine cont ca nu-s genul sa tina conturi
Nu vrei forme fara fond nu’mi cere forma fara fonduri
C’am dat totul, dar sa ma scot nu, de fapt unii parca asteaptati sa ma loveasca un necaz
Ca dupa aia sa disputati care’I cel mai bun Mc
Si sa purtati tricouri cu Dobrescu Liber? Nu mersi…
Multi copii scriu versuri cu carioca si pozeaza in altcineva ca niste radiografii
D’aia rapul romanesc imi pare acu strain,
Imi vine sa intru sub pamant Ca Saddam Hussein
Ca nu tin pas cu moda, stau retras ca Yoda
Privind mascarada asta’s dezgustat
Vreau intelepciunea lui Budha, ramai prost tu daca
Lumea’i mica o s’o mai subtiez cu un strat.

Strofa 2:
Inca de pe vremea cand eram copil,
Cu visul sa-mi vad piesele sculptate pe vinyl ziceam:
Decat sa strici, sa’ti dai cu pumnu’n piept,
Mai bines stai te gandesti si incerci sa scrii ceva destept,
Sa obtii ceva respect,
Punctul pe "i" sa-l pui dupa ce-ai pus punctul sub semnu’ntrebarii.
Si astfel credeam ca treaba va fi evoluat,
Insa acum ma uit la rap si-s fortat sa constat c’a ramas ca un prunc
Retardat si diform cu multi alti retarzi in jur care se bucura ca nu-i mort.
Dar eu ma amuz, chiar va rog faceti-va tripul,
Tot ce vreau sa zic e ca ma bucur ca nu-s taticul.
P’aici peretii au urechi si urechile au ziduri
Daca aud ca’I contrazici ard carti sparg discuri
Dar eu nu sunt tipul sa ma apuc sa debitez prostii pe vers,
Sa se simta prostii destepti.
D’aia hipsteri infecti ma urasc,
Le urez sa-i prinda cutremurul beti in beci in centru vechi.
Eu n’am sa ma schimb, n-ai sa ma convingi,
Si ca sa scurtam conversatia, poti s’o tai de aici!