Versuri

Du-ma inapoi la zilele de vara,
Arunca-ma in ploile ce ne prindeau odinioara
Pe plajele pustii,
Pe care ne simteam fericiti ca 2 copii,
Vesnic la joaca,
Fara “dar” sau “poate” sau “daca”,
Atunci cand traiam, fara sa luam de seama ca iubeam
si parca, eram doar noi
Si marea si-o barca-n vant departe
Si pe ea, un autor ce ne scria destinul intr-o carte,
Cu final fericit,
Acum sunt ostenit,
Te-am pierdut
Si nu te-am mai gasit
Si zilele-mi-s in ceata,
O tai cu un cutit pe care scrie speranta,
Fara tine, viata mea nu mai are importanta
Si nu mai stiu cine sunt,
Si ce caut pe pamant,
Timpul s-a dus,
Eu am ramas sedus,
Cautand, mereu unde,
Vantul te-a pus, te-a asezat,
Te-a acoperit,
Oare m-ai uitat, intr-un sfarsit?

Ma tin cu greu,
De o margine de prapastie numita "noi",
Ca sa nu cad intr-un hau numit "eu",
Privesc spre cer, cum priveam in ochii tai
Caci acolo il vedeam pe Dumnezeu,
Sunt decis,
Te caut, nu te gasesc
Si nu-s pus pe ucis, trecutul
C-as ramane doar cu scutul,
Ridic sabia, ma uit la mine in ea
O mananca rugina, e trist,
Sunt doar o umbra fara tine,
De parca nu exist,
Identitatea-mi-e necunoscuta,
Am dat o suta de sentimente la schimb,
Ca sa pot sa ma plimb,
Acolo unde talpa ta a atins nisipul,
Acolo unde valurile se sparg
Si particule fine de diamant iti atingeau chipul,
Ars de un soare care a dat culoare acestui pesimist
Care-a simtit,
In fiecare zi, de cand ne-am despartit,
Ca moare,
Cu fiecare bataie de inima in contratimp cu viitorul,
Spre tine, incerc in zadar, cu aripi frante, sa imi iau zborul.