Versuri

Strofa 1 Nimeni Altu`:
De ce Decembrie îngheaţă gânduri nu doar câmpuri,
Odinioara era despre dulciuri si căciuli cu ciucuri,
Acum mi-e greaţa că m-apasă fierea,
Nu mai simt frigul, că oamenii sunt mai reci ca vremea.
O vreme, ma mânia mânia ca p-un cal pe Hipodrom în România,
E fiecare cu felia,
Nu se mai joacă 'Chindia' când vine chiria,
S-a uitat de mult mărinimia.
Ce tot sărbătorim pe străzi împodobite?
Că străzile sunt pline de inimi rănite..
Ca de gropi,
Ne purtăm de zici că suntem orbi.
Şi n-am plecat de aici, da nici nu vreau să mă întorc în timp.
Prin ce-am trăit încerc să schimb acest timp,
Şi evit să mă schimb,
Că asta e ceea ce simt.
Viaţa e un şir de puţine zile, nu e după mine,
Merg înainte că înainte ne va fi mai bine.
Iarna-i anotimpu' plin de reflecţii asupra vieţii
Bodegi din mahala sunt pline când apar nameţii
În suflete vrem linişte, cum vrem vara compot rece de vişine
Că nopţile mai reci nu vin mereu să vindece.

Refren:
E anotimpul rece
Ninge în plina vară
Anotimpul rece, regele in miez de seară
Când stai şi te gândesti la cine ştie ce povară
Şi ţi-ai dori să plece...
Anotimpul rece...

E anotimpul rece
Ninge în plina vară
Anotimpul rece, regele in miez de seară
Când stai şi te gândesti la cine ştie ce povară
Şi ţi-ai dori să plece...
Anotimpul rece...

Strofa 2 Dspekt:
Nu da din tine pentru nimeni, ascultă bine,
Credeam că tot ce cred trebuie să ascund in mine,
Da-n zilele când mă pierdeam şi îmi făceam de cap,
Mă tot gândeam că parca-ş vrea să vorbesc cu cineva.
Nu puneam întrebări, da aşteptam răspunsuri,
Slalomuri ca orice om printre minusuri şi plusuri.
Copil ciudat, cu-n suflet greu citeam 'Plumb' de Bacovia pe-o bancă-n parc.
Si parcă am adunat toate sentimentele de până acum
D-aia pun cu greu în versuri şi le-apăs să simţi şi tu
Mi-aduc aminte câte seri de nebunie,
Combin ceva p-un vin, c-un jazz, fum si melancolie.
E altfel azi, da nu conteaza ce zic unii,
Ţi-am promis, te ţin de mână până la capătu' lumii.
Şi tot azi, parcă te văd mai clar
Azi un nou început, trecut dispari,
Da nu te las să pleci de tot, deşi uneori aş vrea,
Am nevoie să mă ajuţi să nu greşesc iar.
Păşesc cu gând curat,
Pas cu pas găsesc câte un suflet furat, pierdut, abandonat
Cu ploape grele, degerat, aproape decedat.
Un frate m-a întrebat:De ce? , i-am zis lasă că trece prin Decembrie,
Ştii că doar sufletu' e in mediu lui in anotimpul rece.

Refren:
E anotimpul rece,
Ninge în plina vară,
Anotimpul rece, regele in miez de seară,
Când stai şi te gândesti la cine ştie ce povară,
Şi ţi-ai dori să plece...
Anotimpul rece...

E anotimpul rece
Ninge în plina vară
Anotimpul rece, regele in miez de seară
Când stai şi te gândesti la cine ştie ce povară
Şi ţi-ai dori să plece...
Anotimpul rece...