Versuri

Strofa 1:
Yeah! 2, 2, 10, yeah!
Noi românii mereu am stat în ploaie
Fie de gloanţe, fie de apă, tot aia e.
Morţii îngraşă pământul şi fac să crească grâu'
Pe care-l bate vântu', aşa că fi-tu -ţi muşcă trupu',
Lupu' vrea să te-nveţe trucu'
Da' tu trebuie să rămâi neînţelegător ca turcu'
Să treci prin toate cum au trecut băieţii noştri Prutul
Liberatatea trebuie apărată cu scutu',
Da' nu cu ăla de la Deveselu, ci cu ăsta mic din inimă, ce te apără de tot felu'
De gânduri că tu poţi fi zeu',
Tocmai tu care ai simţit greu'?

Strofa 3:
Îmi place să cred că viaţa te-a făcut mai înţelept
Chiar dacă oamenii nu se schimbă, măcar pot merge drept
Tot războiu', de fapt, e ascuns în piept
Nedreptăţi, frustrări, întregul set de presiuni
Care te fac să răspunzi sec la misiuni
Cum să mai putem face minuni?
Eu nu vreau să văd yoghini mergând pă cărbuni,
Vreau să vad părinţi în Rai, multumiţi de-aşa copii buni.
Ştiu poveşti care se-ntind dincolo de timp şi spaţiu,
Le spun elegant ca un papion, Ion Raţiu
Şi n-am de gând să las raţiunea să-mi întunece,
Sentimentul ăsta care mi-alimentează muzele
Şi dacă nu le-a aud le citesc buzele,
Că-s precum frunzele
Cad când vântu'-ncepe să le scuture
Şi ploaia bate, poa' să fie tulbure
Face să crească atât de mare sâmburele.