Versuri: Ultima M/V

În întuneric voi fi soarele, în arșiță umbra ta,
Din prima zi până în ultima, ultima, ultima.

Cu mâinile spre tine întinse,
Cu inima plină de vise,
Doi licurici în locul stelelor,
Ne așezăm pe albul norilor.

Și lumea pare tot mai mică
Doar cât în brațe să ne cuprindă.
E prea frumos ca să cobor.

Ne relaxăm când deasupra e cerul și nimic mai mult,
Nu ne grăbim nicăieri de acum n-avem nimic de făcut.

În întuneric voi fi soarele, în arșiță umbra ta,
Din prima zi până în ultima, ultima, ultima.
Nu te teme voi fi aici când lumea va fi și rea,
Din prima zi până în ultima, ultima, ultima.

Diminețile desprinse
Parcă din vise intersize
Cafeaua cu aromă de amor
Levităm deasupra norilor
Cum bate inima nebună
De acum e pentru totdeauna
Vom alerga spre răsărituri noi

Ne relaxăm când deasupra e cerul și nimic mai mult,
Nu ne grăbim nicăieri de acum n-avem nimic de făcut,

În întuneric voi fi soarele, în arșiță umbra ta,
Din prima zi până în ultima, ultima, ultima.
Nu te teme voi fi aici când lumea va fi și rea,
Din prima zi până în ultima, ultima, ultima.

Visele zboară,
Peste valuri, peste vara-n care muza mea erai
Și ai tăi nu te lăsau să ieși afară,
Visele zboară,
Peste iarna-n care am topit cu săruturi fulgii de zăpadă.
Ce primăvară,
Mi-aduc aminte ziua-n care m-ai făcut tată pentru prima oară.
Zilele zboară,
Peste valuri, peste mari...

În întuneric voi fi soarele, în arșiță umbra ta,
Din prima zi până în ultima, ultima, ultima,
Nu te teme voi fi aici când lumea va fi și rea,
Din prima zi până în ultima, ultima, ultima.